O lacrimă de dor și o pană așezată pe sufletul meu au creat ceea ce avea să devină „Believe in angel”. O speranță, o amintire, o durere și o iubire, toate s-au unit și au creat un amalgam de sentimente. Întâi, așternute pe hârtie, mulți ani au fost aceea în care am ținut ascunse scrierile mele.

O singură persoană știa de existența acestor trăiri transpuse în cuvinte. El era singurul care mă asculta, rezona cu tot ceea ce îi transmiteam. Experiențe plăcute sau mai puțin plăcute, el era mereu acolo, stând pe canapea și asculta. Mereu avea și sfatul pregătit. Din păcate m-a părăsit în urmă cu trei ani, mult prea brutal, fără să mă întrebe dacă sunt de acord, fără să mai apuc să îmi iau rămas bun de la el. El era tatăl meu iubit.

Și el credea în îngeri, așa cum cred și eu. Mereu spunea că eu sunt un înger trimis pe pământ. Nu pot uita ultimul revelion, 2014-2015 petrecut împreună, la un moment dat începuse melodia ”I have a dream-Abba”, se uita la mine și ochii îi lăcrimau.

O colecție nu foarte mare, aproximativ treizeci de îngeri, îmi veghează camera, îmi sunt mereu la suflet. Acum pot spune că am un înger păzitor cu adevărat, cu toate că nu mi-aș fi dorit acest lucru, nu acum, e prea devreme.

Odată cu plecarea lui din această lume, a luat o mare parte din mine cu el. M-am trezit singură, nu mai aveam cui să mai povestesc nebuniile petrecute alături de colegii din an, despre realizările puștiului meu, la școală, bucurii și tristeți, dar și momentele trăite alături de îngerașii de pe secția de prematuri unde făceam voluntariatul în perioada școlii de asistente. Uffff, câte povești, câte sentimente de tristețe, dar cele mai importante fiind acele momente în care cu lacrimi în ochi de fericire conduceam părinții cu luptătorii lor și învingători în lupta cu moartea, în brațe spre ușă, urmând să crească alături de familie.

Suzana Gabor.

A urmat o perioadă de un an, după pierderea tatălui, în care cu greu m-am regăsit. Perioadă în care s-au adunat atât de multe în sufletul și mintea mea încât și mă minunam de cât pot duce în spate. Era urgent nevoie să fac ceva ca să ies din acea stare, așa a luat naștere pagina de facebook Angel`s.

17390480_765220240303245_8969900070334109489_o

Am început prin a crea poze cu citate care aveau impact asupra mea, pozele le făceam în timpul plimbărilor prin parcuri în timpul liber. Timp în care căutam o oază de liniște, clipe în care îmi puneam ordine în gânduri, dar în același timp mă încărcam cu energia transmisă de natură.

15289071_710579715767298_2513498737293742356_o

Ulterior am decis să scriu și din poeziile mele, primele fiind dedicate tatălui. Mai apoi dădeam frâu liber imaginației și scriam ce îmi trecea prin minte.

Am început să scriu versuri care formau câte o strofă, maxim două. Fără titlu, fără o idee anume. Pur și simplu trânteam cuvinte apărute din senin în minte. Ca mai apoi să încep să mă joc cu ele precum cu un puzzle. Luam una de aici, una de dincolo și două din altă parte, le uneam și la final ma minunam și eu de rezultat. Unele dintre ele nu aveau nici o noimă. Erau ca brânza tăiata cu fierăstrăul. Ceva de genul – Tarzan alături de cei 40 de hoți au plecat în cucerirea Crăiesei Zăpezii, întâlnind pe drum pe Scufița Roșie plimbându-se cu covorul lui Aladin, pe Albă ca Zăpada numărând averea din punguța cu doi bani, Aleodor Împărat încercând să îl convingă pe vânător să nu îl omoare pe lup, cei trei purceluși dansând alături de cei trei iezi, iar soacra alături de cele trei nurori admirând lampa lui Aladin, neștiind dacă e pentru ceai sau păstrat în vitrină, Ali-baba uitându-se în urmă și realizând cu stupoare că tot ce se găsea era o junglă în care ursul Baloo și Baghera adăugau sarea în bucate preparate de fata babei în timp ce fata moșului se juca cu Zdreanță cel cu ochii de faianță și Vrăjitorul din Oz se lupta cu balaurii care au răpit-o pe Degețica, dar cel mai important moment fiind marcat de sosirea la palat, într-un final, al lui Tarzan și găsind doar pe cei șapte pitici minunându-se de nasul lui Pinocchio cum creștea la fiecare minciună grăită atunci când era întrebat cum îl cheamă,iar el susținea că este Făt-Frumos.  Altele parca prindeau ceva contur.

Prietenii din lista mea citind, m-au sfătuit să public poeziile. Eram foarte reticentă la această idee. Cine citește poezie? Foarte puțini mai sunt cititorii de poezie. Mi-am făcut curaj și am zis ok acestei idei.

În urmă cu un an, mai exact pe data de 01.11.2017, răsfoiam paginile de internet în căutarea unui domeniu unde să îmi pot crea blogul. O listă lungă de domenii web au apărut, făcând mai grea luarea deciziei pe care din ele să încep ceea ce urma să devină confidentul meu. Am hotărât ca de început să pornesc pe un domeniu gratuit, urmărind evoluția voi vedea dacă pe viitor voi trece pe cumpărarea unui domeniu web.ro.

37184164_1795036407248596_7586992305987387392_n

Am început cu un articol banal despre rutina zilnică în care trăim fiecare dintre noi. Urmat de un articol dedicat îngerașilor născuți prematur, pentru că în fiecare an pe data de 17 noiembrie se sărbătorește ziua pre-maturității.

received_10205450651454795

Am continuat cu diverse articole, dar și câteva poezii. Nu am fost cea mai activă persoană pe blog, nici nu mă pot lăuda cu un număr impresionant de urmăritori, dar mă bucur că pot împărtășii din experiențele mele, iar cei care mă citesc sunt plăcut surprinși.

Nu îmi doream să devin o persoană publică, nici nu pot spune că sunt foarte publică, îmi place să stau la umbră, să nu mă ard prea tare 😉 Dar la urma urmei orice critică trebuie să o privești și din alte perspective, ea poate fi constructivă. Mereu am acceptat și m-am bucurat de sfaturi, iar criticile răutăcioase le-am ignorat, nu îmi consum energia pe orice, prefer să o investesc în ceva mult mai util.

22713370_886525608172707_6807204450920459556_o

Recent a apărut o provocare nouă, din partea unei persoane dragi, fiind mult mai activ ca mine, m-a provocat să scriu despre ceva în ce eu îmi pierdusem orice speranță și încredere în a mai exista, despre iubire. Așa a luat naștere seria formată din zece părți ”O poveste cu sau fără sfârșit” continuând cu o noua serie, un nou titlu ”O poveste de iubire”. Pe această cale vreau să îi mulțumesc pentru această provocare. Tot lui îi mulțumesc și pentru invitația de a participa pentru prima prima dată la SuperBlog, am acceptat fără să știu nici măcar o secundă ce avea să urmeze, ce provocări noi mă vor lovi în cap mai rău decât dacă îmi dădea cineva cu o sticlă în creștetul capului. Am acceptat în primul rând pentru a-mi dovedi mie că pot să scriu și altceva în afară de poezie sau idei picate din cer, dar în special pentru că aveam să cunosc persoane frumoase, persoane cu experiență de la care sunt sigură că am ce învăța și sper că va veni și acel moment în care mă voi reîntâlni cu o parte dintre ei, dar voi și cunoaște persoane noi.

Cea mai mare bucurie din suflet este aceea că prin intermediul blogului am cunoscut persoane minunate, unele dintre ele la evenimentul de anul acesta în București, pe alții în oraș la o cafea sau doar virtual,sper că va veni cât mai curând ziua în care voi cunoaște și mai multe persoane live.

Articol scris pentru proba 11 din cadrul competiției SuperBlog 2018.

*sursă foto: pagina de facebook domaz.ro

și : arhivă personală

Reclame